sâmbătă, 9 februarie 2013

Sǎ cǎutǎm Viaţa în toate cǎile noastre!









Romani 3:11 Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

De multe ori în viaţa noastră prin alegerile făcute ne dovedim a fi fără înţelepciunea divină şi ne trezim căutând sǎ cucerim lumea, sǎ avem un nume, bani sau o continuǎ desfǎtare a simţurilor. Acestea pot sǎ punǎ stǎpânire pe noi transformândune în sclavi ucigând conştiinţa, care obosind sa ne mai mustre ne lasǎ pradǎ procesului de dezumanizare, fiind capabili sa facem orice sǎ ne antigem scopurile. Toate aceastea se termină în faţa mormântului, nu ducem cu noi nimic decât sufletul nostru cu care vom merge la judecată fie că vrem fie că nu. In alergarea noastră uităm de această parte mică dar foarte valoroasă, sufletul nostru, care este veşnic si dăm întaietate trupului. Pentru omul modern timpul se pierde în lucruri efemere, dar care îl solicită fizic si psihic. Perspectiva timpului liber pe care îl va avea după pensionare îi dă liniste sufletului. Păcat ca e doar o poleială….Oare câţi dintre noi vom ajunge la pensie? Nu ştim ce ne rezervă ziua de mâine si avem curajul să amânăm împăcarea cu DUMNEZEU până în momentul când credem noi ca vom fi mai aproape de final. Trezeşte-te omule! Fii înţelepţ! E o provocare, dar această învestitie în suflet va avea câştig în final garantat. Dacă refuzam aceasta ne vom trezi într-o zi cu un gust amar, dar totul va fi tardiv când vom realiza ca nu am ştiut să preţuim Viaţa, care am primit-o aici ca dar, iar prin includerea jertfei Mântuitorului în ea am fi acceptat sa fie verşnică.

“Toţi suntem condamnaţi la moarte şi mai nimeni nu crede că va muri; vorbesc de o credinţă care să-ţi transforme viaţa din vederea morţii, în vederea vieţii. Toţi suntem chemaţi la Viaţă şi mai nimeni nu trăieşte viaţa aceasta după aceea la care suntem chemaţi. Trăim omorând această chemare. “ Arsenie Boca


Sărmane suflete naiv,

la bunătate corosiv,

fiind, nemaiştiind că eşti,

iubind c-atât de mult iubeşti.

Aceste suflete ciudate,

atât de neajutorate,

cum ştiu mereu să se tot piardă

-ca focul basmelor să ardă!


(Sărmane suflete naiv de Nicolae Dabija)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu