Bunul Dumnezeu

Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, intr-un interviu in emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare:

"Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?"

Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat). Dansa a precizat foarte calm si explicit,
precizand urmatoarele:

"Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri... Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Īi spunem si chiar Ii poruncim sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui... Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte...
Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (Īn lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)
Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA...
Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K..
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.
Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.
Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.
Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.
Apoi,niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K.
Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare. Apoi,industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte. Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.
Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege.
Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?
E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa
il urmeaza pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu...
E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.
Este, in sfarsit, ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii."
(Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici).

Padurea Hoia

ORIGINEA ŞI SISTEMELE DE FUNCŢIONARE A AGROTURISMULUI

Un fragment din lucrarea mea de DISERTAŢIE

După cum este cunoscut, cea mai veche modalitate de cazare pentru călătorii din toate timpurile este găzduirea ocazională, dar cu timpul cei plasaţi pe trasee importante, sau in puncte reprezentând etape obligatorii de mers, reuşesc să realizeze o permanentizare a acestei activităţi. În multe cazuri aceste adăposturi au devenit hanuri cu profil mixt (găzduire şi agricultură),iar altele au rămas sub formă de gospodării tradiţionale, care au practicat găzduirea la scară mică.
Această activitate a pierdut mult din importanţă in timpul primului război mondial, iar după aceasta odată cu extinde a modei de a petrece vacanţele la mare sau la munte, pe lângă marile staţiuni montane ce încep să se profileze, se extinde foarte mult sistemul de cazare la ţărani.
Agroturismul la noi în ţară ia amploare în localităţile în care se îndeplinesc următoarele condiţii: un peisaj deosebit, ambient tonic (păduri de brad sau păşuni înalte montane), legături rutiere sigure sau feroviare, fond constructiv de factură foarte bună (adică fond vechi bine întreţinut sau mai bine gândit), asigurarea de către gazdă a alimentaţiei parţiale (mic dejun) sau integrale (trei mese) cu folosirea preponderentă a produselor proprii.
Ca urmare a acestor locuri deosebit de atrăgătoare încep să se contureze in ţară la noi adevărate centre agroturistice ca : Valea Timişului, Valea Teleajenului, valea Buzăului, zona trecătorii Branului, zona Mărginimii Sibiului, zona Ţării Oltului, zona Ţării Domelor, zona Băieşului, zona Abrud, zona defileului Crişului Repede.
Odată cu apariţia acestei cereri se naşte şi necesitate a evoluţiei condiţiilor de cazare din aceste zone, ţinându-se seama de modestele posibilităţi existente în gospodăriile ţăranilor. Pentru ridicarea standardelor de cazare din aceste gospodării se iau următoarele măsuri: întreţinerea mai atentă a caselor, realizarea unor spaţii decomandate, realizarea de construcţii specializate.
De asemenea se realizează o serie de dotări colective la nivelul satelor ca: mici grădini de odihnă, amenajarea de terase pentru promenadă şi amenajarea de puncte pentru popas. Ca orice activitate prosperă şi rentabilă atât pentru gazdă cât şi pentru turişti, aceasta generează un sistem care capătă stabilitate la finele anilor 1930. Ca urmare a acestei dezvoltări pe scară largă, apare necesitatea programării locurilor pe perioade şi număr de persoane, iar o serie de localităţi şi gazde devin deosebit de cunoscute.
În urma izbucnirii celui de-al doilea război mondial activitatea agroturistică a fost curmată brusc, iar după încheierea ostilităţilor România a intrat în sistemul de economie socialistă, aducându-se mari prejudicii acestor întreprinzători. Ulterior această activitate a fost desfiinţată fiind considerată un izvor ilegal de înavuţire, dar totuşi datorită fluxului de turişti ea se practica la "negru" neputându-se beneficia de investiţiile oficiale ale statului în domeniu.
Primul care a adus în atenţie necesitatea reorganizării activităţii de agroturism a fost Radu Rey în lucrarea "Viitor în Carpaţi" (susţinut de Cenaclul Flacăra), deoarece el considera acesta un mijloc de îmbunătăţire a existenţei populaţiei din zonele montane precum şi o cale de oprire a exodului populaţiei de aici prin legarea lor de ocupaţiile tradiţionale, zootehnie şi agricultură montană.



FACTORI CU IMPACT ASUPRA TURISMULUI

Mărimea pieţei turistice este În funcţie de interacţiune a unui ansamblul de factori demografici, economici, psihologiei şi sociali.
Factorii demografiei - turismul este un proces pentru care omul este privit ca individ sau colectivitate.
Factorii economiei - Îşi pun amprenta asupra fenomenelor analizate. Turismul este o activitate pe care o practică în primul rând cei care şi-au asigurat, cel puţin mijloacele de existenţă. Aceasta presupune realizarea unui anumit nivel de trai dincolo de satisfacerea căruia individul poate economisi banii necesari celorlalte nevoi fireşti (dar nu şi indispensabile): odihna, refacerea, culturalizarea. Aceşti factori pot influenţa direct şi indirect promovarea turismului.
Factorii psihologiei - au un rol din ce în ce mai important în promovarea activităţilor de recreere. Dacă elementele de ordin economic sunt indispensabile în asigurarea condiţiilor materiale ale oricărei călătorii, cele psihologice determină nevoia, necesitatea călătoriei, având în vedere presiunea exercitată asupra psihicului uman de către ansamblul de factori ai stressului cotidian, de îndepărtarea treptată a omului de natură, adică de mediul în care acesta a apărut. Tot pe filiera psihologică se manifestă adesea nevoia biologică de refacere a sănătăţii sau cea de evadare din monotonia
zilnică.
Factorii psihologici se manifestă activ şi în timpul desfăşurării călătoriei. Ei impun individului, într-o pondere importantă, dar greu de estimat, tipul de turism şi particularităţile acestuia. Elementul psihologic se erijează astfel într-o condiţionare de primă importanţă a fenomenului turistic.
Factorii sociali - În cadrul acestei categorii, la loc de frunte se situează timpul liber al populaţiei. În funcţie de durata şi perioada desfăşurării sale timpul liber poate apărea în cadrul fiecărei zile, la sfârşitul săptămânii, sărbători şi în perioada afectată concediului sau vacanţelor.
2.3. Tipuri de turism

Relaţia dintre tipurile de turism şi spaţiul geografic este cât se poate de
flexibilă: pe acelaşi teritoriu se pot practica mai multe tipuri de turism.
Considerând că orice structurare În domeniul turistic trebuie să se sprijine pe elementele declanşateare ale fenomenului respectiv, pe nevoia umană de recreere, refacere şi culturalizare În corelaţie cu durata timpului liber, se pun În evidenţă 4 forme majore de turism:
Turism de recreere
Turism de îngrijire a sănătăţii (curativ )
Turism cultural
Turism complex (de recreere şi refacere a sănătăţii sau de recreere şi informare ).


Turismul în spaţiul rural

Turismul este o activitate economică caracterizată de un ansamblu de bunuri şi servicii oferite persoanelor care iau parte într-o astfel de activitate, numiţi turişti.
Spaţiul rural este cealaltă componentă a produsului turistic.
Pentru a creşte şansele reuşitei turismului, în spaţiul rural, iniţiativa proprie trebuie să se integreze atât într-un plan de dezvoltarea locală cât şi într-unul general.

Tipuri de turism în spaţiul rural

Există o anumită confuzie privind termenii folosiţi uneori pentru a denumi Turismul Rural, dar trebuie făcută o diferenţiere în denumiri distincte cum ar fi: turism verde, turism ecologic, turism de aventură, agroturism etc. care nu sunt definiţii interschimbabile, ci se referă la diferite forme de turism care se desfăşoară în zone rurale.
Turismul rural este un tip de serviciu turistic în zone rurale, de cazare şi servire a mesei, caracterizat printr-o ofertă de servicii localizate în mici centre rurale. Clădirile au capacitate redusă, sunt decorate într-un stil rustic care amintesc de locuintele traditionale. Acesta acordă o atentie specială gastronomiei şi de cele mai multe ori sunt conduse într-un sistem familial.
Turism ecologic, turism în natură. Aceşti termeni sunt folosiţi pentru a denumi acel tip de turism care se desfăşoară în zone naturale cu ridicată valoare ecologică. În mod normal implică faptul ca turistul să aibă un interes enorm pentru acest aspect.
Turism de aventură. turism verde. turism alternativ. Toate acestea sunt folosite cu referire la un gen de turism care utilizează zonele naturale cu caracteristici concrete pentru practicarea unor sporturi "riscante sau de aventură". În acest caz scopul produsului este practicarea sportului.
Agroturism. Necesită zone rurale modificate de om în care sectorul primar (agricultura, creşterea animalelor, activităţi forestiere) este foarte evident. Acest tip de turism include cazare, servicii pentru servirea mesei oferite de un agricultor; aceste activităţi şi veniturile ce se obţin presupun o dedicare totală din partea agricultorului.
Diferenţa dintre agroturism şi turismul rural este aceea că turismul rural necesită un spaţiul rural bine păstrat, cu specificul său rustic dar nu necesită neapărat activităţi în sectorul primar, în timp ce agroturismul necesită neapărat şi activităţile din sectorul primar.
Ca tipuri actuale de turism în spaţiul rural european întâlnim:

A. Turismul rural - este un tip de servicii turistice în zone rurale de cazare şi servire a mesei, caracterizat printr-o ofertă de servicii localizate în mici centre rurale. Clădirile au capacitate redusă, fiind decorate într-un stil rustic. Practicarea turismului rural se face într-un spaţiu bine păstrat cu specificul său rustic dar nu necesită neapărat activităţi în sectorul primar. Turismul rural poate fi de tip:
Rural - situaţie care presupune ca gospodăria gazdă să pună la dispoziţia turiştilor bucătăria proprie urmând ca turiştii să-şi asigure singur prepararea prânzului şi a cinei, de asemenea procurarea majorităţii alimentelor prin reţeaua comercială locală pregătită la rândul ei să facă faţă unor astfel de solicitări;
Gospodărie pensiune - destinate unui grup de 10-20 gospodării apropiate
care practică agroturismul în soluţia de cazare şi mic dejun;
Turism spontan - se referă la circulaţia turistică internă, ocazională, nedirijată, cu rămâneri solitare sau în grupuri restrânse în gospodăriile ţărăneşti pentru scurt timp şi fără pretenţii deosebite în ceea ce priveşte confortul cazării, prepararea mesei sau asigurarea altor servicii.
B. Agroturismul - se desfăşoară în zone rurale puternic modificate de om, în care sectorul primar este cel foarte evident. Include cazare, servicii pentru servirea mesei, oferite de către agricultorii implicaţi în aceasta formă de turism considerată ca o activitate secundară.
La fel ca şi turismul rural, agroturismul este o activitate economică complexă, care pune în evidenţă, printr-un mecanism propriu, circulaţia turistică rurală.
Prin dezvoltarea serviciilor de găzduire şi valorificare a produselor proprii şi locale, agroturismul oferă o soluţie de viitor pentru gospodăriile rurale. El este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi şi să ofere o serie de activităţi care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti.
Agroturismul se realizează prin valorificarea cadrului natural, a ofertei şi a diverselor servicii agroturistice în scopul obţinerii de venituri complementare, veniturile de bază provenind din activitatea agricolă.




Oferta strict pentru agroturism

Potrivit datelor statistice, in ţările V.E. un european din 4 î-şi petrece vacanţa la ţară. Există astăzi În ţările V.R aproape 50 de lanţuri de primire a turiştilor în mediul rural.
În multe ţări, ofertele de turism din mediul rural sunt comercializate
sub marca agroturismului.
Se consideră ca activităţi agroturistice următoarele:

Asigurarea cazării sezoniere în clădirile existente, în casele ţăranilor sau pe un spaţiu amenajat ca loc de camping cu tot echipamentul necesar;
Asigurarea alimentelor şi băuturilor de preferinţă preparate din produsele proprii;
Organizarea activităţilor de recreere şi culturale în cadrul fermelor sau în
spaţiul rural aferent.

În general tipurile de cazare sunt distribuite astfel: 60% în case independente şi 40% în casele ţăranilor. Campingul atinge o cincime din oferta totală.
Cazarea în casele ţăranilor este prezentă în regiunile româneşti, iar ospitalitatea este legată direct de serviciile de servire a mesei.
Sistemul legislativ cere ca produsele provenind din ferma proprie să depăşească 10% din cele folosite pentru prepararea mesei, alte 40% trebuie să provină din zona respectivă. În acest fel se garantează complementaritatea acestei activităti.