Evitaţi Bârfa

Evitaţi bârfa şi vorbăria inutilă şi umpleţi-vă mintea numai cu gânduri sublime conţinute în scripturile sacre.

Swami Shivananda în Puterea Gândului


Leviticul 19:16 Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău. Eu sunt Domnul.
2 Corinteni 12:20 Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfe, îngâmfări, tulburări.

BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti.


Proverbele 11:13 Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat. –
Proverbele 20:19 Cine umblă cu bârfe dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţine gura să nu te amesteci. –


Coloseni 3:8 Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură.

1 Petru 2:1 Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;

Proverbele 18:8 Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor. –


Răutatea este mama bârfei.
aforism de George Budoi din Dicţionarul bârfei (2008)


La ţară, babele se adună la o mică bârfă pe marginea şanţului; la oraş se adună pe Internet.

Hristos a înviat! – realitate incostestabila sau crearea unei iluzii

Matei 28: 11-15

11 Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.
12 Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani
13 şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”
14 Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.”
15 Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.

Mai existǎ oare în zilele noastre credinţă autentică în învierea lui Isus Hristos?
Ca şi în trecut posibilitatea de a cunoaşte adevǎrul este hotǎrâtǎ de cǎtre cei puternici, de cǎtre cei ce vor sǎ manipuleze masele. Într-o astfel de situaţie un individ care este conştient de existenţa unui Creator realizează că cineva încearcă să-i pună la îndoială toată credinţa, de la crearea acestei lumi până la momentul salvator al creaţiei prin Fiul Creatorului, Isus Hristos, învierea acestuia într-un mod spectaculos, supranatural.
Datorită scrierilor istoricilor din antichitate existenţa lui Isus , activitatea Sa nu poate fi contestată. Se cunoaşte din scrierile istoricului Joseph Flavius că a existat un mare învăţător , care a strâns în jurul său ucenici, iar acest învăţător propovăduia dragostea şi a murit pe cruce, lăsând ucenicilor speranţa în învierea Sa a treia zi după ce va muri. Până în acest punct nimeni nu are îndoieli, la fel ca şi societatea din timpul Mântuitorului. Problema s-a ivit în momentul în care atât ei cât şi noi suntem confruntaţi cu învierea Sa. Cei de atunci au dat crezare ostaşilor romani care au fost sfǎtuiţi de către preoţi să nu dezvăluie adevărul ci să mintă. Preoţii au schimbat adevărul semănând îndoiala în raţiunea oamenilor, nu au dorit să beneficieze de viaţa vesnică şi nu au lăsat nici pe contemporanii lor să aibă acces la ea. Din păcate această îndoială roade sufletele oamenilor în zilele noastre. Revenind la acele vremuri din antichitate,până şi ucenicii la început nu au crezut în învierea bunului lor Invăţător, dar cercetând mormântul au văzut dovezile incotestabile şi au crezut inainte să se întalenaescă efectiv faţă în faţă.
Toma a fost singurul dintre cei unsprezece care nu a crezut, dar el avut harul că Domnul Isus să i se arate special ca să nu rămână în inima lui cu nici o fărâmă de indoiala în ceea ce privea învierea lui Isus, totodată Mântuitorul a făcut în acel moment minunat referire la noi, cei vom urma să credem. Ioan 20:29 "„Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”.Alătură-te şi tu celor fericiti ce cred cu tărie în învierea lui Hristos aşa de mult încât au renunţat la păcat şi au acceptat jerfa lui Isus ce aduce Viaţa.

“Cinste Jertfei lui Isus! El S-a dat ca plată! / Prin credinţa-n El, acum, Viaţa-i câştigată!
Mii de îngeri spre Isus îşi apleacǎ zborul: / "Aleluia! A învins Mielul, Salvatorul!"
Costache Ioanid

Isus pentru ei e viu în veci vecilor şi il poartă în inima lor pânǎ când au sǎ se întâlnescǎ faţǎ în faţǎ cu Mântuitorul lor.
"Iar El s-a îndepǎrtat din vederea noastra , astfel încât sǎ ne întoarcem cǎtre inima noastrǎ şi sǎ-l gǎsim acolo pe El.Cǎci El a fost plecat şi , iatǎ, El este aici." Sfântul Augustin

Sǎ cǎutǎm Viaţa în toate cǎile noastre!

Romani 3:11 Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

De multe ori în viaţa noastră prin alegerile făcute ne dovedim a fi fără înţelepciunea divină şi ne trezim căutând sǎ cucerim lumea, sǎ avem un nume, bani sau o continuǎ desfǎtare a simţurilor. Acestea pot sǎ punǎ stǎpânire pe noi transformândune în sclavi ucigând conştiinţa, care obosind sa ne mai mustre ne lasǎ pradǎ procesului de dezumanizare, fiind capabili sa facem orice sǎ ne antigem scopurile. Toate aceastea se termină în faţa mormântului, nu ducem cu noi nimic decât sufletul nostru cu care vom merge la judecată fie că vrem fie că nu. In alergarea noastră uităm de această parte mică dar foarte valoroasă, sufletul nostru, care este veşnic si dăm întaietate trupului. Pentru omul modern timpul se pierde în lucruri efemere, dar care îl solicită fizic si psihic. Perspectiva timpului liber pe care îl va avea după pensionare îi dă liniste sufletului. Păcat ca e doar o poleială….Oare câţi dintre noi vom ajunge la pensie? Nu ştim ce ne rezervă ziua de mâine si avem curajul să amânăm împăcarea cu DUMNEZEU până în momentul când credem noi ca vom fi mai aproape de final. Trezeşte-te omule! Fii înţelepţ! E o provocare, dar această învestitie în suflet va avea câştig în final garantat. Dacă refuzam aceasta ne vom trezi într-o zi cu un gust amar, dar totul va fi tardiv când vom realiza ca nu am ştiut să preţuim Viaţa, care am primit-o aici ca dar, iar prin includerea jertfei Mântuitorului în ea am fi acceptat sa fie verşnică.

“Toţi suntem condamnaţi la moarte şi mai nimeni nu crede că va muri; vorbesc de o credinţă care să-ţi transforme viaţa din vederea morţii, în vederea vieţii. Toţi suntem chemaţi la Viaţă şi mai nimeni nu trăieşte viaţa aceasta după aceea la care suntem chemaţi. Trăim omorând această chemare. “ Arsenie Boca


Sărmane suflete naiv,

la bunătate corosiv,

fiind, nemaiştiind că eşti,

iubind c-atât de mult iubeşti.

Aceste suflete ciudate,

atât de neajutorate,

cum ştiu mereu să se tot piardă

-ca focul basmelor să ardă!


(Sărmane suflete naiv de Nicolae Dabija)

limba omului binecuvantare sau blestem !!!

Iacov 1:26
Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.
Ps 34.13; Ps 39.1; 1Pet 3.10;
Iacov 3:5
Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Prov 12.18; Prov 15.2; Ps 12.3; Ps 73.8-9;
Iacov 3:6
Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.
Prov 16.27; Mat 15.11-18.19-20; Marc 7.15-23;
Iacov 3:8
dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.
Ps 140.3;
1 Petru 3:10
„Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare,
Ps 34.12; Iac 1.26; 1Pet 2.1-22; Apoc 14.5;

Un joc aparent inocent - un lant gros pentru suflet

Daca nu exista Dumnezeu, totul este permis. (Ivan Karamazov)
Desi avem o libertate in manifestarea credintei asistam la o micsorare a vitalitatii crestinismului.
Dupa cum ne comportam, un observator ar putea sustine ca este adevarat ceea ce spunea eroul lui Dostoievski. Paradoxul comportamentului nostru este, ca desi imbratisam fericiti aceasta afirmatie ( desi avem o baza atat de solida care sa ne sustina credinta), cu toate ca o acceptam vrem sa o limitam doar la ceea ce ne convine noua a fi permis. Intr-un studiu efectuat in 1995 pe teritoriul SUA, 600 de baieti si fete de varsta primelor clase de liceu si peste, au fost intervievati in legatura cu legatturile pe care le au in viata de zi cu zi cu pornografia.
Rezultatul a fost infricosator. 91% dintre baieti si 82% dintre fete au indicat ca au venit in contact cu materiale pornografice extrem de dure.
Totul este permis. Dar atunci de ce ne miram de violurile din ce in ce mai sadice, de mame foarte tinere, de crime. Aceste fatete nu le dorim.
Ceea ce este trist este ca si tinerii crescuti in familii crestine, unde exista un Model, iau contact cu pornografia. Curiozitate? Poate.
Este ea inofensiva? Ceea ce transmite in realitate pornografia este un mesaj care nu ar trebui sa-l tratam cu atata usurinta: uitarea familiei, a dedicarii, a dragostei firesti, a casatoriei.
Desigur nu este un fenomen doar al zilelor noastre. Marturie ne stau picturile din antichitate, perioada de dupa Evul Mediu. Se pare ca dupa o decadenta vine un moment de constrangere. A fost nevoie de un Ev Mediu care pedepsea de exemplu cu moartea prin spanzurare chiar masturbarea. Dar cum nimic nu e perfect ei pedepseau masturbarea cu moartea dar acceptau tacit prostituatele. Dupa cum spunea Ecleziastul nu e nimic nou sub soare.
Si cand te gandesti ca internetul e invadat de poze, materiale....doar un click si ai la dispozitia ta tot ce doresti. Acest totul este permis te subjuga facandu-te sa doresti mai mult. Sunt multi tineri care din curiozitate, erotism au accesat site-urile respective si acum au ajuns sa fie dependenti de ele.
Citeam un caz despre un baiat de 11 ani care in vacanta a mers la un prieten. Printre altele acesta i-a aratat o colectie de reviste cu femei dezbracate. Zilele care au urmat baiatul de 11 ani si-a vizitat foarte des prietenul pentru a se uita la acele reviste. Mai tarziu a primit un email de la un necunoscut cu niste poze prezentand barbati si femei prinsi in diverse pozitii de acte sexuale ( heterosexuale si homosexuale). A luat legatura cu acel necunoscut, care i-a dat adrese ale unor site-uri ce contineau fotografii, videoclipuri similare sau mai perverse. Baiatul i-a aratat si prietenului sau aceste site-uri, facand impreuna "provizii" de materiale pornografice in fisierele computerului familiei. Ceea ce incepuse ca un joc inofensiv la 11 ani, la 13 ani a devenit o obsesie, pentru ca a 14-a aniversare sa-l gaseasca disparut. Autoritatile au depistat mai tarziu ca baiatul a fost convins de catre o cunostinta de pe internet sa participe la o intalnire de la care nu s-a mai intors niciodata.
Pavel le spunea corintenilor, care credeau in existenta lui Dumnezeu, ca totul le este permis dar nu totul le este de folos.
"12. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.
13. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup.
14. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.
15. Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!
16. Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânate este un singur trup cu ea? "Căci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup".
17. Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El.
18. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său.
19. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
20. Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. " ( I Corinteni 6:12-20).
Hristos ne da libertatea si fericirea. De ce sa coboram in tenebre in loc sa le ocolim? De ce ne lasam mintea sa creeze monstrii, in loc sa o educam sa faca ceva folositor semenului nostru, si de ce nu astfel, noua? Plictiseala ucide dragostea. Hristos nu a respins curvele, hotii, dar nu pentru a-i binecuvinta in acea stare, ci pentru a-i ajuta sa nu ramana asa.
Pornografia ucide adolescentului acea licarire a libertatii pe care i-o da Dumnezeu si inocenta, ucide in omul matur sentimentul natural al dragostei pentru partenerul de sex opus pervertindu-l, uratindu-l. Oricine o foloseste observa ca se schimba. I se schimba optica asupra firescului. Dumnezeu sa ne dea intelepciune pentru a nu ne darui sclavi unui viciu atat de periculos.
Va indemn sa va rugati pentru tinerii care sunt tentati sa priveasca in aceasta gradina. Rugaciunea lupta pentru zdrobirea lanturilor, uneste oamenii pentru a nu se simti singuri in fata esecurilor si asta datorita mangaietorului nostru, Duhul Sfant, care mai este inca cu noi si mai ales al celui care a avut aceleasi tentatii si intelegand natura umana ne sta drept mijlocitor in fata Tatalui, Isus Hristos.

Timbre

Ieri fratele meu mai mic a gasit clasorul meu vechi de 20 ani in care cam de la 7 ani pana la 12 ani am adunat timbre multe dintre ele le-am dat mai tarziu cam prin anul 1990 am inceput sa le risipesc ,fapta ce o regret acum.
O senzatie placuta de melancolie ma cuprins remeorand acea perioda frumosa din copilarie ,schimburile pe care le faceam cu vecini si colegi de scoala emotia pe care o traiam atunci cand tata imi cumpara timbre.
Putine timbre mai acum pe care l-am scanat si le postez sa le vedeti si poate o sa va cautati si voi clasoarele uitate undeva intr-o cutie prafuita.

Autobusus prost-crescutus

Specie tot mai raspandita in mediul ei optim de viata, mijlocul de transport in comun. Indivizii sunt usor de observat inca de la urcarea in autobus. Ei circula in haita. Isi marcheaza teritoriul printr-un miros intzepator, de parfum ieftin. Isi fac remarcata prezenta prin zgomote puternice si rasete. Aceasta specie este renumita pentru preocuparile sale excesive in domeniul artistic, si anume ascultarea minunatelor si armonioaselor simfonii numite vulgar manele si interpretate la un volum ridicat in difuzorul telefonului mobil. Indivizii speciei sunt initiati in utilizarea telefonului mobil, dar nu au auzit de inventia castilor si nici nu cunosc intrebuintarea acestora. Se hranesc cu semintze de floare soarelui, iar deseurile rezultate in urma hranirii sunt depozitate pe podeaua autobusului. Pot transmite semnale la distante mari, prin urlete atunci cand utilizeaza telefonul mobil. Se mobilizeaza prin impingere reciproca. Sunt un factor al selectiei naturale, manifestand ura si lipsa de respect fata de indivizii mai slabi si inaintati in varsta ai speciei umane. Indivizii tineri isi castiga de timpuriu independeta de mama, niciunul neajungand sa dobandeasca cei sapte ani ai barlogului natal.(autor-RETE BENIAMIN)

CE ESTE VIATA?

Iata un fragemt din cartea 'ZBATEREA NUMITA VIATA' scrisa de -Martin Homann- care incearca sa raspunda la aceasta intrebare.

" "Nu cu mult timp în urma, am citit titlul unui articol: "Viata - produs al întâmplarii?" întrebarea m-a socat si nu am mai putut scapa de ea. Cele mai diverse gânduri mi-au rascolit mintea si în spatele fiecaruia dintre aceste gânduri statea câte un mare si întunecos semn de întrebare: De fapt care este adevarul cu privire la aceasta zbatere numita viata? Oare zbaterea noastra, a oamenilor, este fara sens si fara tel? Ce este de fapt viata? Suntem oare pe pamânt doar pentru ca ne-au zamislit parintii? Sau doar pentru ca parintii nu au avut suficienta grija? Traim oare doar pentru a munci, a suferi, a duce lipsa? În ultima instanta, existam oare doar ca sa murim? Atunci când ani renuntat la libertate, la drepturi egale, la dragoste si la viata, traim noi oare cu adevarat sau vegetam doar? Pentru multi oameni, "viata" înseamna sa câstige cât mai multi bani, în timpul cel mai scurt si cu cât mai putina munca. Iar cine n-a reusit lucrul acesta, este singur vinovat pentru ca si-a facut praf "cincizeci de ani de viata", însa cincizeci de ani trec repede, multi oameni neavând la dispozitie nici macar o jumatate de secol. Si atunci ce rost a avut viata? Foarte multi stau fara raspuns în fata unor asemenea întrebari sfredelitoare. Multi dintre acestia gasesc pâna la urma ca singura „solutie” sinuciderea. Statistica atesta ca începând din anul 1969 numarul sinuciderilor în rândul tinerilor între 15-25 ani a crescut cu 40%. Aceasta crestere alarmanta de sinucideri este însotita adesea de reprosul pe care tinerii îl adreseaza parintilor lor: "Nu v-am rugat sa ma aduceti pe lume". Unii dintre ei ar îndrazni sa mearga pâna acolo chiar, încât sa-si dea parintii în judecata pentru ca, aducându-i pe lume, i-au obligat sa traiasca pe acest pamânt stapânit de nedreptate. "Viata - produs al întâmplarii?" Exista oare raspuns la aceasta întrebare? Voi putea afla vreodata cine anume sunt eu, de unde vin si încotro ma îndrept? Viata nu este un produs al întâmplarii, spune Biblia. Ba mai mult, ea sustine ca viata noastra a fost planuita, înainte ca lumea sa fi existat, noi apartineam marelui plan al lui Dumnezeu. Odinioara, Dumnezeu i-a spus profetului Ieremia: "Mai înainte ca sa te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunosteam, si mai înainte ca sa fi iesit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte..." (Ieremia 1:5, s.n.). Apoi, în Isaia citim: "...Domnul M-a chemat din sânul mamei si M-a numit de la iesirea din pântecele mamei" (Isaia 49:1, s.n.). Iar Pavel se exprima cândva asa: "Dar când Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, si m-a chemat prin harul Sau..." (Galateni 1:15, s.n.). Deja în Vechiul Testament, David a afirmat: "Tu mi-ai întocmit rarunchii, Tu m-ai tesut în pântecele mamei mele: Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost facut într-un loc tainic, tesut în chip ciudat, ca în adâncimile pamântului. Când nu eram decât un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepatrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, si cât de mare este numarul lor!" (Psalmul 139:13-17, s.n.). Dumnezeu însusi raspunde deci la multe din rascolitoarele întrebari ale omenirii. El ne spune de unde venim, pentru ce traim si încotro ne îndreptam."

RELATII

Spre bucuria sau dezamagirea noastra, fericirea in viata este determinata de relatiile pe care le avem. Daca stii cum sa te relationezi la oameni, cum sa comunici cu ei, vei fi cu siguranta fericit o buna parte din viata ta. Daca nu stii cum sa te porti cu oamenii si nu stii cum sa comunici cu ei, te vei simti mizerabil in cea mai mare parte a vietii tale. Corect sau incorect, felul in care te porti cu cei din jurul tau, te ajuta sa-ti dezvolti armele pentru propria-ti crestere. Unii oameni cresc in case in care relatiile nu sunt bune, iar mai tarziu trebuie sa invete din nou cum sa se relationeze la cei din jurul lor in mod corect. Trebuie sa inveti cum sa rezolvi un conflict.Relatiile bune nu apar asa dintr-o data. Ci e nevoie de timp si de munca pentru aceasta. Relatiile trebuie dezvoltate. Si ele se dezvolta pe baza unor lucruri cum ar fi adevarul, onestitatea si vulnerabilitatea. E nevoie de comunicare. E nevoie de autenticitate. E nevoie de doze masive de iertare, pentru a dezvolta o relatie sanatoasa. Pentru ca vei fi ranit si tu, la fel cum si tu, la randul tau, cu sau fara intentie, ii vei rani pe altii.

Valoarea sufletului?

Aceasta întrebare m-a framântat azi văzînd preocupările mele de zi cu zi, iar eu nu realizez ce este important pentru om, si anume sufletul, ce surprinde si ISUS printr-o intrebare. "Ce-i foloseste omului sa câstige lumea întreagă, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul, în schimb, pentru sufletul sau?" (Marcu 8, 36-37). Noi, majoritatea, alergăm sa cucerim lumea, sa avem un nume, bani,glorie care se termina odată cu viaţa noastră de aici, nu ducem cu noi nimic decât sufletul nostru cu care vom merge la judecată fie că vrem fie că nu. In alergarea noastra uităm de sufletul nostru care este veşnic si dăm atenţie numai trupului, gandindu-ne ca la pensie vom avea timp si pentru sufletul nostru, dar oare câti dintre noi vom ajunge la pensie, nu stim ce ne rezerva ziua de mâine si avem curajul să amânăm împăcarea cu DUMNEZEU cand credem noi ca vom fi mai aproape de final. Hadeti deci sa fim înţelepţi si sa invenstim mai mult în sufletele noastre, sa nu cumva sa îl pierdem si atunci nu vom mai putea face decât sa plângem cu lacrimi amare ca nu am ştiut să preţuim ce a făcut Dumnezeu pentru noi prin ISUS. (Ioan 3:16)"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică."

Ultima zi din an

E ultima zi din an si de obicei se fac bilanturi, te uiti in spate si iti analizezi viata din anul ce a trecut , ce ai realizat, cate au fost prevazute si cate au fost sa zic asa la “voia intamplarii”. La inceputul anului, eu am vrut sa fiu mai bun, sa merg spre divinitate(ceea ce nu prea am reusit), sa nu ma las afectat de lucrurile profane care sunt trecatoare si la urma urmei le uitam , azi esti fericit si peste 5 minute te consideri cel mai nenorocit om de pe pamant , acum o ora erai vesel si acum esti mai trist ca niciodata si lacrimi amare iti inunda fata, dimineata esti sanatos si seara esti bolnav, ca atunci se declaseaza de obicei bolile. De aici gandul ca suntem atat de vulnerabili, sanatatea e un dar de la D-zeu pe care nu il pretuim cand o avem si dupa ce o pierdem din cele mai multe ori din cauza alimentatiei pe care o avem sau unele vici (tigari ,alcool ,droguri ) am face orice sa fim din nou in forma optima. De fapt omul nu pretuieste niciodata cu adevarat cea ce are, e nemultumit, cauta, se uita la alti; va indemn sa multumiti macar acum lui D-zeu pentru cea ce aveti si ati primt in anul 2007 . Un an de har a fost 2007, un an in care am putut sa alegem in fiecare secunda calea vietii Noul an 2008 nu stim ce ne va aduce, poate pentru unii dintre noi va fi ultimul an , din acest motiv ar fi bine daca am alege acum, in acest moment calea vietii. In speranta ca 2008 va fi un an mai bun va urez si eu La Multi Ani !! si mai ales Multa Sanatate! Dumnezeu sa binecuvinteze Romania cu pace si bunastare in noul an!

ajun de craciun

sunt dezamagit de transformarea ce a avut loc in cadrul sarbatorii Nasterii Mantuitorului nostru ISUS, o sarbatoare plina de influente pagane, un termen cam dur, dar acest proces se desfasoara sub ochii nostri cea mai mediatizata persoana e Mos Craciun, nu sarbatoritul de drept ISUS. Copiilor nostri le spunem de Mosul cum vine, ce ne aduce, cati reni are, daca au fost cuminti, iar in caz contrar Mosul tot vine pentru ca e "bun" si despre nasterea DOMNULUI nu le spunem nimic sau prea putin, oricum atentia lor e indreptata spre Mosul. Noi parinti alergam, ne pregatim cu mancaruri alese, cadouri, curatenie, ne obosim mai mult decat in cazul altor evenimente, mai ales femeile, care nu se despart de cuptor vreo 2 zile si cand ar trebui sa ne bucuram suntem prea obositi sa ne mai rugam, sa mergem la biserica, sa meditam la cele sfinte si mai ales sa gustam bucuria nasteri Mantuitorului cel mai important eveniment din istoria omenirii. Mantuirea sufletului nostru a fost posibila datorita intrupari Domnului, bucuria mantuiri e ceea ce trebuie sa ne inunde sufletul, sa ne faca mai buni. Fie ca aceste sarbatori, chiar daca vor avea acea oboseala specifica sa ne inunde sufletele cu dragostea divina, iar steaua sa ne arate si noua drumul catre mantuire deoarece ni se naste un prunc: un MANTUITOR. Slavit sa fie El!