Rasa Mangalita

Cercetătorii nu au ajuns la o părere comună în ceea ce priveşte originea rasei,dar este crescută în România încă din secolul al XVIII-lea.

Denumirea rasei nu are nici o legătură cu originea ei,este legată mai mult de capacitatea de a folosi hrana grosieră,mai ales păşunea precum şi de însuşirea de îngraşare fiind o rasă specializată în productia de grăsime.
La originea denumirii rasei se consideră a fi cuvântul de origine slavă "mangala" ="corp în formă de butoi",datorită starii deosebite de îngrăşare la care poate ajunge.
Rasa prezintă însuşiri genetetice puternic consolidate,iar în timp au apărut mai multe varietăţi de culoare: blondă,neagră,pântecele alb. Apreciată pentru masa musculară cu fibră gustoasă şi fin patrunsă de grăsime ce are un procent mult mai mic de colestrol faţă de rasele moderne(duroc,marele alb,landrace, etc)recomandată la prepararea salamurilor de tip "Sibiu" şi altor preparate de durată.
Materialul biologic se caracterizează prin talie mijlocie,corp scurt cu aspect de "butoi" la animalele îngrăşate.Capul este mare cu râtul lung ascuţit şi cilindric.
Urechile sunt de formă foarte variată .Gâtul este musculos scurt şi gros şi cu multă grasime în zona gănaşelor.Linia spinării uşor convexă cu crupa teşită şi puţin dezvlotată.Membrele sunt scurte suportă cu greu corpul îngrăşat,calcătura aşa zisă în "pensă" o îmbiedică această rasă sa fie crescută în adăposturi cu pardoseală de beton se recomandă o pardoseală din lemn pentru evitarea aparitiei bolilor la nivelul membrelor.Pielea este groasă de culoare cenusie cu excepţia râtului,a vulvei şi a ploapelor unde este neagră.Părul este abundent format din fire mai groase numite peri şi fire subţiri scurte şi ondulate numite puf. Purceii la naştere au părul neted,de culoare cenuşie cu dungi mai închise,dispuse logitudinal ce dispar după 2-3 săptămâni.
Prolificitatea mică 4-6 purcei/fătare.Scroafele nu au un instinct matern dezvoltat iar la înţărcare purcei au mase corporale 8-10 kg.
Fiind cunoscuţi ca porci rustici, cu o rezistentă mare la boli,nepretenţioşi la factorul hrană se recomadă a fi crescuţi turme pe paşuni din zonele mai umede şi umbroase pentru a se obţine aşa zisa "carne ecologică" ,care este din ce în ce mai căutată.
Fiind o rasă semiprecoce,vierii se folosesc la reproducţie după vârsta de 1 an iar scrofiţele de la 11 luni.